Mediul penitenciar românesc. Cultură și civilizație carcerală.

Lucrarea reprezintă una dintre cele mai importante abordări sociologice ale mediului penitenciar românesc. Ea tratează lumea închisorilor dintr-o perspectivă inedita, pentru că, în mod obișnuit, ea se asociază barbariei și inculturii: cea a culturii și civilizației. Utilizarea termenilor în sens antropologic a permis analiza pe baza monitorizării principalelor elemente componente, de la cele mai îndepărtate, legate de simbolistica specifică instituției (percepția spațiului si a timpului, comunicarea non-verbală, argoul deținuților și limba de lemn a cadrelor), la cele privind ritualurile practicate (botezul novicilor, mecanismele adaptative, acțiunile contestatare), trecând apoi la analiza eroilor și grupurilor informale. Descompunerea tuturor mecanismelor de funcționare a penitenciarelor pune în discuție eficiența lor, nivelul de dezvoltare existent în România, prin comparație cu celelalte țări europene, precum și pașii care trebuie făcuți în vederea modernizării închisorilor. Analiza civilizației penitenciare presupune descompunerea tuturor mecanismelor de funcționare a instituției si repunerea lor în discuție. Ce le menține in starea in care sunt? Care sunt pașii necesari pentru modernizarea lor? Ce costuri implică aceasta? Ce rezultate se produc în interior și în exterior în urma unei asemenea acțiuni? Este rentabila civilizarea închisorilor? Cum pot fi ele rentabilizate, sporind, în același timp, utilitatea socială și umanismul tratamentelor la care sunt supuși deținuții? Răspunsul la aceste întrebări împarte specialiștii în două tabere, unii susținând desființarea închisorilor și alții înființarea altora noi. În ciuda dezvoltării extraordinare a penologiei ca știință, discursurile despre eficiența pușcăriilor sunt tot mai puține, predominând cele despre necesitatea lor. Fiind o instituție totală, analiza închisorii presupune utilizarea unui complex metodologic total. Îmbinarea variatelor metode de cercetare a impus eliminarea explicațiilor despre modul în care s-a ajuns la rezultate și centrarea analizei pe semnificația acestora. Deoarece anormalul e mult mai prezent în mediul carceral decât în alte medii, cercetătorii din domenii diferite ale cunoașterii s-au aplecat asupra lui cu mult interes. Cultura și civilizația penitenciară presupun o abordare multidisciplinară.